Andreea Mădălina Ghercă
Disciplina nu înseamnă pedeapsă, ci reglare și ghidare. Învață cum calmul tău, ca adult, devine ancora de siguranță a copilului.
Atunci când vorbim despre disciplină în cazul copiilor cu autism, ADHD sau tulburări de opoziție, trebuie să ne desprindem de vechiul sens al cuvântului – cel legat de pedeapsă și control. În psihologia copilului, disciplina sănătoasă înseamnă mai degrabă învățare, ghidare și reglare emoțională, iar pentru a ajunge acolo, primul pas nu este la copil, ci la adult.
Copiii cu autism, ADHD sau tulburări de opoziție au dificultăți în ceea ce privește autoreglarea emoțională și comportamentală. Creierul lor procesează diferit informațiile, stimulii, frustrarea și limitele. Din acest motiv: • Nu pot întotdeauna „să se oprească” doar pentru că li se spune. • Pot reacționa prin crize de furie, opoziționism sau retragere. • Au nevoie de structură, predictibilitate și repetiție, nu de pedepse dure.
Așadar, disciplina reală înseamnă să îi ajuți să învețe pas cu pas ce este acceptabil și cum să își exprime emoțiile într-un mod sigur.
Un copil care se lovește de un adult furios, impulsiv sau care țipă va învăța că așa se rezolvă conflictele. În schimb, un copil care vede calm, limite ferme și consecvență, chiar și în situații tensionate, are șansa să își construiască aceleași mecanisme.
Asta înseamnă că, înainte să corectezi copilul, e nevoie să te întrebi: • Cum mă simt acum? • Reacționez din frustrare sau din calm? • Ce mesaj vreau să transmit prin comportamentul meu?
Un adult care știe să-și domolească furtunile interioare devine ancora de siguranță a copilului.
Copiii cu dificultăți de autoreglare răspund mai bine la conectare emoțională decât la constrângere. Câteva principii: • Stabilește o rutină clară – aceeași oră de culcare, aceeași ordine a activităților. Predictibilitatea scade anxietatea. • Folosește reguli simple și vizuale – pentru copiii cu autism sau ADHD, instrucțiunile verbale lungi pot fi copleșitoare. • Consecvență, nu severitate – regula trebuie aplicată mereu, dar nu cu agresivitate. • Conectează-te înainte să corectezi – o privire caldă, o atingere blândă sau un ton calm pot debloca situații în care copilul se simte atacat.
Din perspectiva psihologiei copilului, lovirea: • Nu învață autoreglare, ci doar frică. • Îi arată copilului că violența e un mod acceptabil de a rezolva conflicte. • Poate duce la traume, anxietate și opoziție crescută, mai ales la copiii cu tulburări deja prezente.
În loc să îl lovești, arată-i cum să facă diferit. Copiii învață prin modelare și repetiție, nu prin durere.
A fi părinte sau adult în viața unui copil cu autism, ADHD sau tulburări de opoziție poate fi extrem de solicitant. Oboseala, frustrările și neputința pot aduce reacții dure. De aceea, e vital să ai grijă și de tine: • Caută sprijin (terapie, grupuri de părinți, consiliere). • Fă pauze atunci când simți că îți pierzi controlul. • Amintește-ți că tu ești ghidul, nu judecătorul copilului.
Disciplina copiilor cu autism, ADHD sau tulburări de opoziție nu este despre control și pedeapsă, ci despre siguranță, structură și reglare emoțională. Totul începe cu tine: cum îți gestionezi propriile furtuni, cum alegi să răspunzi și cum modelezi prin comportamentul tău.
Un copil nu învață ce îi spui, ci cea ce îi arăți. Dacă îl întâmpini cu răbdare, consecvență și blândețe, îl ajuți să își construiască un drum mai stabil, chiar și prin provocările pe care le aduce neurodiversitatea.
Și nu uita: disciplina este un exercițiu zilnic, nu o reacție de moment. Dacă azi îți pierzi controlul și ești agresiv, iar mâine îi faci pe plac copilului când nu respectă regula, el va primi mesaje contradictorii și va deveni mai confuz și mai opozant. Consecvența și echilibrul tău, ca adult, sunt cheia prin care copilul învață ce înseamnă limitele sănătoase.